DE CINE DEPINDE VIITORUL COMBINATULUI ŞI AL METALURGIEI ROMÂNEŞTI?

Scris de Magda CONDOS | Marţi, 12 Februarie 2013
Viitorul fostului colos siderurgic, care a ”acumulat” în ultimii 4 ani mai multe bile negre decât albe – dacă stăm să ne gândim la nivelul scăzut al salariilor, închiderea unor instalaţii, care au ajuns la fier vechi, oprirea din funcţiune a două uzine, UCC şi UPSRS, valurile de plecări voluntare – este departe de a fi unul limpede, aşa cum se întâmplă şi în ceea ce priveşte viitorul metalurgiei din România sau din Europa. Aceasta este concluzia pe care redactorii Monitorului de Galaţi au tras-o în urma unui interviu acordat în exclusivitate de europarlamentarul PDL Theodor Stolojan. Potrivit europarlamentarului PDL, problema legată de industrializarea Uniunii Europene este un subiect extrem de sensibil şi de important, dacă ne gândim la întreaga industrie metalurgică din Uniunea Europeană, care se confruntă cu o competiţie dură pe piaţa globală a metalelelor şi a neferoaselor.
„În primul rând industria metalurgică din Uniunea Europeană se confruntă cu cu o serie de politici europene luate în scopul prevenirii schimbărilor climatice, ceea ce înseamnă că consumatorii de energie electrică susţin, în preţul energiei electrice pe care o plătesc, costul politicilor europene de încurajare a folosirii energiei regenerabile, cum ar fi cea solară sau ceae eoliană. Problema care este reclamată este că la fiecare megawatt de energie eoliană se dau 3 certificate verzi, în timp ce în cazul energiei solare se dau 6 certificate verzi. Aceste certificate verzi se cumpără de către producătorii de energie electrică iar valoarea lor este inclusă în preţul energiei electrice. Problema pe care o avem acum de rezolvat în Uniunea Europeană este ca în timp să încurajăm folosirea unor astfel de surse de energie, reprezentanţii Uniunii Europene să înceapă să poarte negocieri pentru implementarea aceloraşi reguli în ţări unde nu există politica certificatelor verzi, cum ar fi Rusia, Ucraina, China, astfel încât să creăm condiţii similare de competiţie în ceea ce priveşte preţul energie. Dacă aceste negocieri nu vor putea fi făcute cu succes, atunci Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri cu paşi mai mărunţi, deoarece există riscul delocalizării acestei industrii în zone unde există condiţiii mai bune pentru desfăşurarea activităţii”, ne-a declarat Theodor Stolojan.
Combinatul de la Galaţi, o ecuaţia cu mai multe necunoscute
Stolojan este de părere că ArcelorMittal Galaţi nu are nişte condiţii prea favorabile, dacă ţinem cont de faptul că importă minereu de fier, importă cocs din Polonia iar o nouă provocare o reprezintă faptul că ar trebui să suporte în preţul energiei electrice o parte din costurile necesare producerii energiei verzi.
„În România am ajuns un fel de Eldorado, deoarece am creat o capacitate de 3.000 de megawati de capacităţi eoliene. În plus, Combinatul, care este cel de-al doilea mare consumator de energie al ţării, fiind un consumator în bandă, a solicitat şi obţinerea unui contract pe o perioadă determinată şi mai mare şi la un preţ pe care ei îl consideră corect. Nu ştiu care este rezultatul la care s-a ajuns pe tema acestui subiect, dar am auzit că cei de la Mechel au anunţat că doresc să plece din România tot din cauza costurilor mari de producţie datorate preţului energiei electrice. Avantajele pentru Combinat erau până acum preţul mai mic al energiei electrice primit şi forţa de muncă mai ieftină, comparativ cu alte ţări, cum ar fi Spania, Franţa, Belgia. Dacă preţul energiei electrice va rămâne mare iar la un moment dat costurile cu forţa de muncă vor creşte la Galaţi, aşa cum se întâmplă în alte ţări din Europa, atunci există riscul ca cei de la Combinat să închidă activitatea şi să o reloce spre alte ţări, cum ar fi cele unde nu există politici şi norme stricte legate de protecţia mediului”, ne-a declarat Theodor Stolojan. Acesta susţine că ArcelorMittal se confruntă cu unele probleme şi în alte ţări din Europa, cum ar fi Belgia sau Franţa, motivul principal fiind acolo costul ridicat al forţei de muncă.

Siderurgisti carne de tun

In momentul unor negocieri pentru a iti atinge scopul poti folosi tot felul de tertipuri si tactici care se preteaza scopului tau ,dar a te folosi de suferinta unor oameni,provocata tot de tine in mod intentionat,in atingerea tintei tale care in cazul nostru este obtinerea de pretuiri mici la materiile prime,gaze naturale si curent electric, necesare in procesul de fabricatie este inuman pentru orice negociator.
Motivatiile puerile de altfel ale conducerii cum ca ar fi scazut nivelul comenzilor ….blablabla la o minima cercetare a presei Galatene de la momentul cand acest combinat a fost „privatizat” si pana in prezent veti observa ca aceleasi texte sunt aruncate an de an in perioda premergatoare negocierilor CCM ,lucru pe care dealtfel am putea sa al intelegem, de aia se cheama negocieri ,dar cu folosirea siderurgistilor ca si carne de tun pentru negocierile duse cu cei care pot acorda anumite facilitati Sidexului este prea mult.
„Sindicatele” din combinat transmit membrilor sai sa stea linistiti ca ei negociaza pentru salariile……lor, ca ale membrilor cotizanti nu prea le ajunge zilele cand sunt scosi din productie,si pentru bunastarea propriei persoane ca de aia au fost alesi.
Asa ca dragi siderurgisti si la anul tot aceleasi salarii mizere le veti avea.de fapt vor fi mai mici pentru ca sunt mancate de inflatie,iar dragi nostri lideri dupa crunte si aprige negocieri pentru propria osanza se vor retrage sa bea aldamasul specific incherii unei negocieri .

Goana dupa semnaturi. Cu si despre Sidex

De ceva zile in Combinat a inceput tradiotionala goana sindicaa dupa semnaturile angajatilor demarata de cei de la Solidaritatea si incepind de luni si de catre cei de la sindicatul Siderurgistul. Scopul acestei actiuni , pe care habar nu am citi siderurgisti il inteleg, nici nu ma mai pasioneaza prea tare desi este vorba de negocierea Contractului Colectiv de Munca de anul viitor . Si spun ca nu ma mai pasioneaza pentru ca sincer nu stiu daca aceste negocieri vor avea rostul care ar trebui sa il aiba deoarece sunt curioasa ce se va intimpla cu dorinta celor de la Combinat de a incheia pe OTCOM un contract de cumpărare a energiei pe o perioada de 2 ani la un pret pe care ei deja l au anuntat ca doresc sa il ofere dar care este mai mic decit alt altui competitor, asa cum puteti citi pe site -ul ziarului economica. net . Unde veti putea intelege , cei care inca mai aveti ceva minte, ce viitor minunat ar putea avea Combinatul si acest oras, desi sincer nu mai dau doi bani daca siderurgistii ar ajunge sa sparga seminte la marginea blocului iar galatenii sa se plinga ca trezesc intr o Vale a Jiului. Si asta pentru ca toti isi merita din plin soarta pentru ca au asistat nepasatori la ceea ce se intimpla , la fel ca si toti politicienii galateni, cu foarte putine exceptii. Acum sa revin la cei de la sindicatul Siderurgistul pe care unii domni de la PSD Galati se chinuie sa ii ajute sa obtina ceea ce nu reusesc singuri tot datorita marii lor competente, si anume reprezentativitatea pentru a participa la negocierea unui nou contract. Acum am sa le zic bravo lui Gheorghe Bezman si lui Vasiler Crisan pentru ca acum ceva timo le-au spus unor angajati tineri, care au venit la ei in birou sa se plinga ca nu li se aproba cererea de autodisponibilizare, si isi vada de locul de munca si sa termine cu ideea de a pleca din Combinat. Pentru ca niciodata nu am fost de acord cu incurajarea oamenilor de a pleca din Combinat, oricit de greu le ar fi, ci am sustinut ca trebuie sa lupte pentru ca sa mai aiba loc de munca si sa fie tratati asa cum trebuie. . Daca pentru acest lucru le dau o bila alba celor doi lideri ai sindicatului Siderurgistul nu pot sa nu le dau o bila alba pentru faptul ca habar nu au avut sa intocmeasca anul trecut , asa cum spunea legea , tabelele cu semnaturile angajatilor pe care ar fi urmat sa ii reprezinte la negocieri. Acum trec si peste faptul ca multe guri rele spun ca anul trecut semnaturile respective au fost strinse de unii sefi care au primit ordin sa ajute sindicatul atit de drag unei anumite doamne cu nume de sarbatoare dar nu pot sa imi explic cum nu li s a spus si ce trebuie sa scrie in capul tabelelor respective. Acum dupa ce unii lideri ai acestui minunat sindicat impreuna cu un domn din conducerea unei anumite directii au incercat sa afle impreuna cum si in ce conditii legale se poate negocia contractul, lucru imbucurator atunci cind vezi cine cu cine merge impreuna si unde, nu pot decit sa spun ca eu am avut dreptate cind spuneam cit de competenti sunt liderii acesti sindicat.. Si asta deoarece incepind de luni domnii lideri au inceput sa stringa semnaturi de la angajati pentru a i reprezenta la negocierea noului contract , lucru care nu ar fi trebuit sa il faca daca stiau ce sa scrie anul trecut pe tabelele respective. . Acest articol il dedic in special acelui personaj care acum foarte putin timp iar m a acuzat ca as fi mina in mina cu nu stiu ce directori din Combinat si ca scriu numai minciuni care au ca scop distrugerea Combinatului. Acestui personaj ii doresc sa isi vada mai bine de activitatea lui care are rezultate departe de a fi stralucite, dar despre asta in curind . . Magda CONDOS_ acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare

STRATEGIE SINDICALĂ ÎN PRAG DE NEGOCIERI LA COMBINAT

Scris de Magda CONDOS | Vineri, 19 Octombrie 2012
Cu puţin timp înainte de data la care ar trebui începute negocierile pe marginea noului Contract Colectiv de Muncă de la Combinat, care este 16 noimebrie, liderii sindicatului Solidaritatea au început demersurile pentu a putea participa la tratativele respective. În condiţiile în care sindicatul Siderurgistul nu are reprezentativitate obţinută conform Legii dialogului social, care i-ar permite să participe la negocieri, şi în condiţiile în care tabelele întocmite anul trecut de către reprezentanţii acestui sindicat nu mai sunt valabile anul acesta pentru ca ei să poată participa la negocieri ca reprezentanţi ai salariaţilor, potrivit informaţiilor noastre, rămâne de văzut care vor fi reprezentanţii sindicatelor care vor putea participa în mod legal anul acesta la negocierea noului Contract Colectiv de Muncă.
În timp ce se luptă cu liderii sindicatului Siderurgistul în justiţie, mărul discordiei fiind obţinerea reprezentativităţii în noile condiţii de către sindicatul respectiv, sindicaliştii de la Solidaritatea au declanşat o serie de acţiuni prin care încearcă să participe la negocieri.
„În cadrul şedinţei sindicatului care a avut loc recent, s-a decis să organizăm adunări la nivelul secţiilor şi uzinelor prin care să fie desemnaţi reprezentanţii salariaţilor care să participe la negocieri. Am început deja să organizăm asemenea adunări generale, care au avut loc la oţelării, în zona furnalelor, şi în cadrul cărora oamenii şi-au spus nemuţumirile şi i-au nominalizat pe cei care doresc să participe din partea lor la negocierea noului contract. În cadrul întâlnirii pe care am avut-o miercuri la furnale, 11 membri ai sindicatului Siderurgistul şi-au dat demisia din sindicat şi s-au înscris în sindicatul nostru. Al doilea front pe care mergem este legat de strângerea de adeziuni astfel încât sindicatul Solidaritatea să aibă ca membri un procent de 35 % din numărul de angajaţi ai Combinatului, condiţie în care s-ar putea obţine reprezentativitatea în cazul în care s-ar schimba Legea dialogului social care ar modifica condiţiile de obţinere a reprezentativităţii la nivel de unitate pentru ca un sindicat să participe la negocieri la nivel de unitate”, ne-a declarat liderul sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber. Acesta susţine că în urma discuţiilor purtate în ultimele zile cu angajaţii Combinatului aceştia s-au arătat nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă în unitate, şi aici este vorba atât de faptul că le vor scădea veniturile cât şi de faptul că se continuă tăierea de capacităţi de producţie.
„Sindicatul va face tot posibilul să participe la negocierea Contractului Colectiv de Muncă, lucru care este dificil în condiţiile în care cei de la Siderurgistul sunt ajutaţi de reprezentanţii unui anumit partid, şi aici mă refer la PSD, pentru a obţine ceea ce doresc. Potrivit informaţiilor mele şi a probelor pe care le am, liderul sindicatului Siderurgistul, Gheorghe Bezman, este copilul de mingi al unei persoane foarte importante din conducerea PSD Galaţi”, susţine Tiber. Tiber nu a prezentat dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale, dar afirmă că are probe în sprijinul celor spuse de el.

Creşterea şi descreşterea Combinatului Siderurgic Galaţi. S-au împlinit 45 de ani de când Ceauşescu a tăiat panglica

Ridicat la ordinul liderului comunist Gheorghiu-Dej, combinatul de la Galaţi era în 1989, cea mai mare companie din Europa, având 40.000 de angajaţi. Acum mai are doar 8.700 de oameni, iar afacerile merg tot mai prost

Nu poţi vorbi despre Galaţi fără să aminteşti de Dunăre, de peşte şi, nu în cele din urmă, de combinatul siderurgic ArcelorMittal. Un recent studiu sociologic arăta că din cei 300.000 de locuitori ai oraşului, 200.000 au sau au avut, într-un fel sau altul, legături cu compania siderurgică. Ei sau rudele lor de gradul I fie au lucrat acolo, fie încă mai lucrează, fie muncesc la companii legate ombilical de combinat.

Visul lui Gheorghiu-Dej

Construcţia unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu ieşire la Dunăre şi/sau la mare, a fost discutată prima oară în 1958, la o plenară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (cum se numea pe atunci Partidul Comunist).

Decizia a fost pusă pe hârtie însă de-abia după doi ani, respectiv pe 8 iulie 1960, prin decretul br 924 al Consiliului de Miniştri. În prealabil, Congresul al VIII-lea al PMR aprobase uriaşa investiţie, după o discuţie furtunoasă. Iniţial s-a vorbit despre construirea combinatului lângă Constanţa, la Midia sau la Mangalia, dar Gheorghe Gheorghiu-Deja, care avea rădăcini la Galaţi a decis că oraşul de pe Dunăre este „alesul”.

Cel care a primit misiunea de a conduce proiectarea platformei siderurgice (în calitate de director al IPROMET Bucureşti), a fost Ion Prisecaru, care avea pe atunci doar 30 de ani. Amplasamentul actual a fost ales la concurenţă cu Tuluceştiul şi cu zona dintre Galaţi şi Brăila, după un studiu ştiinţific aprofundat privind curenţii de aer, pânza freatică şi stabilitatea terenului.

Prima cupă de pământ, în 1961

Pentru realizarea proiectului s-a infiinţat o firmă specializată – ICMRSG – care în doar şase luni a angajat peste 12.000 de oameni. Practic, a golit de meseriaşi satele din sudul Moldovei şi nordul Munteniei. Organizarea de şantier a început în 1960, în iulie, dar până în iulie 1961 s-a construit doar infrastructura necesară constructorului.

Oficial, construcţia combinatului siderurgic de la Galaţi a început pe 17 iulie 1961, cănd, scrie presa comunistă, „excavatoristul Nicolae Afteţ, în vârstă de 35 de ani, a excavat prima cupă de pământ“. Prima construcţie a fost actuala hală a Secţiei Prelucrări Mecanice.

Lucările la primul obiectiv de producţie important, respectiv Laminorul de tablă groasă nr.1, au început la 8 aprilie 1963. Fidelă principiilor comuniste cum că doar muncitorii contează, presa vremii scrie: „Excavatoriştii Georghe Halciuc şi Gheorghe Secară au început lucrările…”.

Ceauşescu taie panglica

„Părintele ideologic” al combinatului siderurgic de la Galaţi, Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu avea să mai apuce inaugurarea. Moare, în 19 martie 1965, în urma unui cancer galopant, despre care s-a bârfit că i-ar fi fost provocat de ruşi, prin iradiere.

Panglica avea să fie tăiată de succesorul lui Dej, Nicolae Ceauşescu, în ziua de 14 septembrie 1966, la ora 17.56. Însă producţia integrată avea să înceapă de-abia în 15 iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie siderurgice şi a fost scoasă prima şarjă la Oţelăria nr. 1.

De la 40.000 la 9.000 de angajaţi

Până în 1972, activitatea combinatului de la Galaţi a crescut constant. Numărul de salariaţi a ajuns la circa 40.000 (întreaga platformă siderurgivă, incluzând unităţile industriale conexe, număra peste 50.000 de angajaţi!).

Producţia de oţel record a fost atinsă la nivelul anului 1988, la peste 8,5 milioane de tone, în valoare de circa 7,2 miliarde de dolari. Cel puţin aşa afirmă documentele vremii.
În prezent, combinatul de la Galaţi mai are doar 8.700 de angajaţi, iar producţia de oţel este de numai 300.000 de tone pe lună, adică 3,5 milioane de tone/an.

Share this:

Meseria de demolator, mai profitabila decit cea de otelar . Cu si despre Sidex

Am crezut ca pina astazi nimic nu are ce sa ma mire mai tare decit ceea ce stiu atunci cind este vorba de ceea ce se intimpla in Combinat. Citeodata stau si oscilez gindindu ma daca ceea ce se intimpla de ani de zile poate fi considerat SF, film de groaza sau drama , asta depinde din ce parte a lucrurilor privesti lucrurile . Dar azi mi a fost dat sa aud un lucru care m a lasat pus si simplu masca si care mi a aratat care este conditia siderurgistului care lucreaza la singura otelarie care mai functioneaza cu 2 convertizoare. asta daca exista un dram de noroc si unul nu se strica. Acum stiu ca poate voi supara pe multi din cei care muncesc din greu acolo , pe salarii medii de 12 milioane de lei vechi, dar nu poate sa imi pese prea mult de cit de greu o duc atita timp cit se resemneaza cu statutul de salariat umil caruia ii frica sa protesteze si ii e teama macar sa ii intrebe pe sefii de sectii daca si salariile directorilor sau altor sefi sunt tot la fel de mici daca tot cica este i economica si compania o duce greu. Ce sa mai zis de faptul daca otelarii s au dus sa le ceara socioteala liderilor lor de sindicat pentru modul deosebit in care s au luptat la negocierile Contractului Colectiv de Munca , unde ca de obicei cei mai multi din ei au facut figuratie pentru ca habar nu aveau notiuni elementare pe baza careia sa discute cu reprezentantii patronatelor. Si daca mai pun in calcul si alte avantaje de care puteau beneficia este clar de ce liderii de sindicat , cu mici exceptii, s au facut ca lupta pentru binele membrilor lor de sindicat care nu au primit nicio crestere salariala . Deci otelarilor care transpira din greu pentru a face o sarja de otel vreau sa le dau un pont . Si spun asta pentru ca la Combinat se afla pe faras alte trei afaceri banoase, si anume este vorba de demolarea si taierea unor capacitati de productie in frunte cu LSF; ul care putea fi foarte bine conservat, Mi e lehamite sa reamintesc cit le pasa sindicatelor care se bat cu pumnul in piept ca sunt cele mai importante din Combinat de faptul ca nu dau doi bani pe taierele acestor noi capacitati de productie care sunt ferm convinsa ca nu ii va imbogatiti pe siderurgistii care lucreaza la singura otelarie functionala. daca ar fi sa il cred pe cuvint pe viceliderul sindicatului Solidaritatea al Metalurgistilor, Danut Blindu, care lucreaza la otelarie , vestea proasta pentru otelarii care produc otel si cistiga lunar in medie 12 milioane de lei brut o reprezinta cistigurile oferite angajatilor care lucreaza la societatea din Bucuresti care a cistigat contractul de demolare a otelariei 2 si de transformare a ei in fier vechi,. Iar ceea ce o sa va spun in continuare o sa va faca sa credeti ca in Romania a ajuns din nefericire mai profitabil să demolezi ceva decât să produci, lucru absolut de neinteles, Ca sa fiu mai clara , Danut Blindu mi a zis ca a discutat cu unii angajati care lucreaza la firma din Bucuresti si care i au fost colegi de munca si care lucreaza la demolarea otelariei si la transformarea ei in fier vechi. ” Mi-au spus că lunar cistiga circa 25 de milioane de lei vechi deci aproape dublu fata de cit cistiga un angajat de la otelarie ., lucru care te pune pe gindiri cind iti dai seama ca mai bine cistigi daca demolezi o otelarie decit daca faci otel”, ne-a declarat Blindu Danut. Care mi a mai zis ca oamenii care lucreaza la firma respectiva nu au sindicat . Concluzia o puteti trage singuri pentru ca este o alta poveste care nu ar fi trebuit sa ajunga la urechile acelei prese care ar fi putut sa o mediatizeze si care poate ar putea deschide mintile mintile unora din angajatii Combinatului, desi ma indoiesc. Magda CONDOS- acest text e un pamflet si trebuie tratat ca atare

Cand incompetenta si nepasarea costa ! Cu si despre Sidex

Daca informatiile mele sunt corecte vizita supervizorului Combinatului, Samjay Samadar nu va aduce vesti bune pentru minunatii siderurgisti care dorm in papuci si asteapta de ani intregi sa faca altii ceva pentru ca ei sa isi mentina locul de sau sa aiba salarii mai mari . La bursa zvonurilor circula intens o informatie potrivit careia administratia planuieste sa apeleze lunar la trimiterea in somaj tehnic timp de 2 zile lunar Daca as spune ca doar Gheorghe Tiber a tras acum ceva timp acest semnal de alarma legat de viitorul roz pe care ii asteapta pe siderurgisti cred ca iar mi as bate gura de pomana. Asa cum mi as bate gura de pomana zicind ca bravii si distinsii lideri ai sindicatului Siderurgistul nu vad si nu aud nimic nici cind este vorba de taieri de capacitati de productie fie de presiuni facute asupra angajatilor sau de masuri legate de personal. Din punctul meu de vedere siderurgistii pot sta acasa pina la anu si la multi ani pentru ca isi merita cu virf si indesat soarta deoarece nu sunt in stare nici sa faca ceva pentru locul lor de munca nici sa ii schimbe, ca in cazuk Oltchim, pe liderii de sindicat care fac jocul administratiei si care sunt pe deasupra si incompetenti. Timpul imi va da dreptate in cel mai scurt timp daca informatia legata de somajul tehnic este reala. DAR CEEA CE VREAU SA ZIC PUBLIC ESTE CA IN OPINIA MEA; PE BAZA INFORMATIILOR PE CARE LE DETIN; POT SPUNE CA CRISTI EFTIMIE SI VASILE CRISAN; primvicepresedintele sindicatului SIDERURGISTUL si respectiv secretarul general sunt suspect de apropiati conducerii si au dovedit acest lucru in cursul zilei de miercuri. Ba mai mult pot spune ca in afara de a fi in relatii prea bune cu unii domni din administratie habar nu au de legi si de conditiile care trebuie indeplinite pentru a negocia Contractul Colectiv de Munca iar in cazul acestui sindicat incompetenta si prostia cred ca se vor plati in curind . Dar sunt sigura ca domniile lor stiu ce vorbesc si abia astept sa ma contrazica daca pot pentru a spune ceea ce stiu. Inca odata s a dovedit din pacate ca liderii sindicatului Siderurgistul sunt slab pregatiti profesional si ca marile cursuri de perfectionare si formare in meseria de delegat sindicat pe care domniile lor le au urmat , organizate de FSS Metarom ul lui Mircea Scintei acum vreo 2 ani la Galati , se pare ca nu a fost decit o modalitate de irosire a unor bani europeni si o sursa de cistig pentru unii. Acum poate cineva va spune cindva citi din acei lideri care erau scosi din productie au participat in realitate zilnic la acele cursuri desi figurau ca prezenti daca tin cont faptul ca semnatura lor figura pe tabelele respective si poate cindva, si nu peste mult timp, voi spune o poveste miinunata legata de banii cheltuiti la aceste cursuri unde marii lideri ai sindicatului Siderurgistul au fost scoliti in arta negocierilor Contractului Colectiv de Munca. Daca as cere demisia liderilor sindicatului Siderurgistul cred ca nu ar fi prea mult tinind cont de competenta lor. Prietenii lor din administratie stiu ce vorbesc . Magda CONDOS_ acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

150 DE DISPONIBILIZĂRI LA LTG1

Scris de Magda CONDOS | Joi, 04 Octombrie 2012

De la 1 octombrie, circa 150 de angajaţi încadraţi cu contracte pe perioadă determinată şi care lucrau în schimbul 2 la Laminorul de Tablă Groasă 1, au spus „adio” combinatului, potrivit declaraţiei liderului Sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor, Gheorghe Tiber. Reamintim că la o parte din angajaţii care au fost încadraţi pe perioadă determinat la LTG1 şi ale căror contracte individuale expirau la 1 octombrie li s-au prelungit contractele până la sfârşitul anului, în timp ce majoritatea celor care au avut contracte încheiate până la 1 octombrie au fost nevoiţi să spună adio locului lor de muncă de la începutul acestei luni.
„Din informaţiile care le avem, LTG1 va intra în revizii pentru o perioadă de 10 zile, cel mai probabil începând de săptămâna viitoare. Urmează ca schimbul 2 să fie completat cu angajaţii care au fost transferaţi în departamentul talent pool, şi aici este vorba de unii dintre cei 600 de siderurgişti care au fost repartizaţi la acest departament şi care nu au depus cereri de autodisponibilizare”, ne-a declarat prim-vicepreşedintele Sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor, Vladimir Şandor.
Potrivit aceleiaşi surse, o parte dintre angajaţii care au fost transferaţi în departamentul talent pool sunt cei care au lucrat la UPSRS, uzină a cărei activitate a fost redusă în cea mai mare parte în cursul acestei veri.

ArcelorMittal închide fluxul cald din Franţa

Grupul siderurgic ArcelorMittal a anunţat, luni, că închide definitiv fluxul cald din Florange, Franţa. Măsura afectează 629 de salariaţi. În acelaşi timp, ArcelorMittal şi-a exprimat intenţia de a se concentra pe fluxul rece (unde lucrează peste 2.000 de angajaţi), dezvoltând produse cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi cele pentru industria auto.
Închiderea furnalelor din Florange, oprite după izbucnirea crizei economice în 2008, este pusă în principal pe seama scăderii semnificative a cererii de oţel din Europa. Grupul precizează, însă, că în luarea deciziei a cântărit mult şi distanţa relativ mare (400 de kilometri) dintre combinat şi cel mai apropiat port.
Fluxul cald ar putea fi, totuşi, salvat de statul francez. Guvernul din Hexagon va căuta un cumpărător pentru fluxul cald de la Florange în următoarele două luni, iar ArcelorMittal a acceptat această propunere.
Deşi dramatică, eventuala închidere definitivă a fluxului cald din Franţa are şi o parte bună: măsura ar putea genera dirijarea producţiei de oţel lichid de la Florange către Europa de Est şi Galaţi, ceea ce ar face posibilă repornirea Furnalului 3 şi funcţionarea sa, în paralel, cu Funalul 5.
ArcelorMittal, numărul unu mondial în producţia de oţel şi în minerit, este prezentă în peste 60 de ţări, în Franţa realizând 35 la sută din producţia de produse plate din Europa.
Autor: Rodica Mişcalencu
Publicat Luni, 01 Octombrie 2012 15:00

ÎNCEPE TRANSFERUL DE PERSONAL ÎN COMBINAT

În timp ce depunerea cererilor de plecare voluntară s-a stopat la 1 octombrie, urmând ca acestea să fie analizate în termen de 10 zile pentru a fi dat un verdict în fiecare caz, tot de la începutul acestei luni o parte din siderurgiştii transferaţi în departamentul talent pool vor fi repartizaţi în alte locuri de muncă. Potrivit informaţiilor furnizate de primvicepreşedintele Sindicatului Naţional Solidaritatea al Metalurgiştilor, Vladimir Şandor, în departamentul talent pool au fost repartizaţi un număr de 1.300 de salariaţi de la nivelul uzinelor, dintre care 700 au depus cereri de autodisponibilizare care vor fi analizate în primele 10 zile ale acestei luni pentru a se da un verdict în fiecare caz. „În afara celor 700 de siderurgişti care au dorit să plece din Combinat, un număr de 600 vor fi redistribuiţi la laminoarele de tablă groasă sau pentru a efectua activităţi care erau executate până acum de salariaţii unor firme care aveau contracte de prestări servicii cu Combinatul. Din informaţiile pe care le avem, ar fi vorba de 3 firme care de la 1 octombrie nu vor mai lucra la Combinat, iar activităţile efectuate de acestea, şi anume de curăţenie, de pază interioară a unor obiective, precum şi de întreţinere pe partea de lăcătuşerie, vor fi repartizate unora din angajaţii care au fost repartizaţi în talent pool. De asemenea, unii din angajaţi vor fi trimişi să taie şi iarbă”, ne-a declarat Vladimir Şandor. Rămâne de văzut câţi dintre cei 700 de siderurgişti vor primi undă verde să plece şi dacă este adevărată o informaţie care circulă şi potrivit căreia nu ar fi exclusă prelungirea perioadei de depunere a cererilor de plecare voluntară şi asta chiar dacă se pare că ar fi fonduri doar pentru plata recompenselor financiare doar pentru 400 de siderurgişti care ar urma să renunţe la locul lor de muncă, potrivit declaraţiei lui Vladimir Şandor.
Scris de Magda CONDOS | Marţi, 02 Octombrie 2012