Patru negri mititei au mâncat ARDei / Pe unul l-a pişcat cam tare şi-au rămas doar trei

Ce elixiruri vinde politica românească, de atâţia se înghesuie să o slujească şi mai toţi ajung ori la bal ori la spital? Răspunsul este unul singur şi percutant: banii. Asupra acestui lucru suntem edificaţi. Am văzut în aceşti 23 de ani că politica este calea scurtă spre îmbogăţire. Iar pentru a ajunge politician îţi este suficientă o singură “calitate”: să dai bine din gură (scuzaţi-mi directeţea!). Nu contează ce spui, important este să vorbeşti mult şi sigur pe lângă subiect. Debitul verbal neîntrerupt e semn de deşteptăciune şi induce hipnoza.

I-aţi observat pe Adrian Năstase, Ion Iliescu şi urmaşii lor, Crin Antonescu şi Victor Ponta – suferă de incontinenţă verbală şi de o lipsă de logică pe măsură. Nici o pauză de reflecţie, nici o întrebare neprevăzută nu le intersectează discursul. Mint de cum deschid gura şi fără jenă. Senini şi liniştiţi mimează o inocenţă absolută. Doar Crin Antonescu pare să sufere ceva convulsii intestine care-i muncesc chipul într-un fel hidos, dar nu se lasă, ori va sucomba apoplectic ori va duce la capăt planul voiculescian de aservire a Justiţiei. Antonescu şi Ponta nu sunt nişte mincinoşi inocenţi, nu mint de dragul minciunii, ci cu bună ştiinţă sunt în stare să spună orice ca sub paravanul lor corupţii de care depind să-şi sape nestingheriţi galeriile de influenţă.

Flagrante în această vară au fost încălecarea politică a instituţiilor statului şi încercarea de abolire a domniei legii. Dacă muşchii USL-ului au vrut ca preşedintele să fie demis, deşi la referendum nu s-a obţinut pragul de 50%+1 prezenţă la vot, atunci, năucitor pentru zilele noastre, s-a trecut la modificarea şi măsluirea listelor electorale încât să se obţină rezultatul dorit. Chiar miniştrii USL cărora li se impunea refacerea listelor electorale, parcă nu se aşteptaseră să se meargă aşa de departe, fiind scuturaţi în ultima clipă de frisonul că au de-a face cu un “grup infracţional organizat” (vezi stenogramele lui Victor Paul Dobre şi Ministrului de Interne, Ioan Rus).

La începutul mandatului său, Victor Ponta anunţa că vom avea “cel mai cinstit Guvern”, în schimb incompatibilităţile şi conflictele de interese s-au ţinut lanţ. Cum poţi guverna o ţară, când numai în 6 luni se perindă pe la Guvern 10 miniştri care au probleme de incompatibilitate şi conflict de interese? Recenta decizie ANI de incompatibilitate şi conflict de interese referitoare la cei 4 membri ai Guvernului – Ovidiu Silaghi (Ministrul Transporturilor), Eduard Hellvig (Ministrul Turismului), Liviu Pop (Ministrul delegat pentru Dialog Social) şi Secretarul General Adjunct al Guvernului, Dan Mihalache – reprezintă o dovadă de încălcare a legii, care nu poate fi ignorată sau pusă lamentabil la îndoială la posturile de televiziune.

Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu deţinerea oricărei alte funcţii. Înainte de a fi numiţi membri ai Guvernului, demnitarii trebuie să renunţe la orice altă funcţie publică, la propriile afaceri şi la contractele de muncă cu societăţile comerciale. Nu ai ce să mai discuţi când extrasele bancare dovedesc negru pe alb că după numirea lor în Guvernul României, cei patru demnitari primeau drepturi salariile de la firmele la care erau administratori sau angajaţi.

De gura lumii, sau, cine ştie, vizitat de mintea cea de pe urmă, Victor Ponta l-a demis pe Dan Mihalache din funcţia de Secretar General Adjunct al Guvernului. Cu ceilalţi 3 miniştri nu ştim însă ce se va întâmpla. Vor fi demişi sau vor fi apăraţi împotriva oricărei evidenţe şi a legii, precum Mircea Diaconu (declarat incompatibil de ANI, verdict confirmat şi prin hotărârea judecătorească definitivă a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie), călcându-se în picioare, pentru a nu ştiu câta oară de la preluarea guvernării de către USL, domnia legii, separaţia şi echilibrul puterilor în stat?

Ştiu, grosso-modo suntem tentaţi să radem toată clasa politică, afirmând că toţi politicienii sunt corupţi. Şi totuşi, dacă n-am naufragiat încă, ce ne ţine pe linia de plutire? Eu aş răspunde ce-mi dictează bunul simţ: triumful legii şi o mână de oameni care se bat pentru principiul că nimeni nu este mai presus de lege. Există o mână de politicieni şi oameni din instituţiile statului care-şi fac treaba temeinic, care se luptă şi reuşesc să impună domnia legii, România recâştigându-şi în ultima clipă – ceea ce înseamnă că lupta e acerbă – verticalitatea, chiar dacă vulnerabilizată de asaltul sistematic şi insidios al corupţilor.

Dacă iei politica drept trambulină pentru o grabnică şi sigură îmbogăţire, la aterizare, când credeai că ai ajuns unde trebuie, te trezeşti cu gâtul frânt. Legea te ajunge din urmă.
Cristina Dobreanu PNR Galati

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s